Articole
Fiecare merită o șansă!
Așa se numește proiectul pe care Fundația noastră îl va implementa cu ajutorul Consiliului Județean Bacău, proiect care a fost lansat oficial vineri 16 septembrie la întâlnirea cu „grupul stabil” al voluntarilor.
Beneficiarii direcți ai proiectului sunt 50 de tineri aflați în dificultate și beneficiari indirecți familiile beneficiarilor, partenerii din proiect și implicit comunitatea.
Mai multe detalii despre proiect puteți găsi aici:
Proiectul „Fiecare merită o șansă” este cofinanțat de Consiliul Județean Bacău prin Programul finanțărilor nerambursabile din bugetul propriu pentru anul 2022 conform Legii nr. 350/2005.
Fundația sf. Ioan Bosco în parteneriat cu Consiliul Județean Bacău a început proiectul „Investim în tineri, investim în viitor”, proiect cofinanțat de Consiliul Județean Bacău prin Programul finanțărilor nerambursabile din bugetul propriu pentru anul 2022 conform Legii nr. 350/2005.
Fundația noastră lucrează cu tinerii din județul Bacău (atât din municipiu cât și din zonele rurale) de mai bine de 15 ani și am constatat că aceștia întâmpină umătoarele probleme: lipsa implicării tinerilor în viața comunității, lipsa oportunităților de dezvoltare personală, lipsa spațiilor destinate tinerilor, resurse umane insuficiente implicate în educația nonformală a tinerilor. Proiectul îşi propune să contribuie la dezvoltarea personală şi la îmbunătăţirea situaţiei tinerilor din județul Bacău, prin desfăşurarea unor activităţi pentru ei și de către aceştia adaptate la necesităţile şi interesele lor. Prin metodele educației non-formale, prin interacţiunea cu alţi tineri, se vor reduce inegalităţile şi excluderea socială promovând participarea activă la viaţa democratică.
Obiective
Scopul proiectului Investim în tineri, investim în viitor! este dezvoltarea și diversificarea serviciilor de tineret oferite de către Fundație, prin crearea spațiului necesar dezvoltării tinerilor pentru a avea o participare activă la viața educațională și socială în comunitatea lor, oferind oportunități egale de acces la aceste servicii.
Obiectivele proiectului sunt:
● Furnizarea de competențe și abilității necesare formării unei atitudini responsabile și tolerante în rândul tinerilor demne de urmat de către ceilalți tineri;
● Asigurarea accesului tinerilor din județ la formare și educație de calitate non formal, informală și formală;
● Creșterea gradului de conștientizare a importanței voluntariatului la nivelul comunități locale;
● Susținerea tinerilor din județ de a participa la activități de dezvoltare personală și profesională;
● Promovarea tinerilor în a-și asuma un rol activ în comunitate şi a implicării acestora în viaţa publică.
● Crearea de spații necesare desfășurării activităților specifice tinerilor;
● Crearea unor programe gestionate de tineri pentru tineri în vederea promovării şi încurajării cetăţeniei active şi totodată pentru asumarea unui rol în comunitate.
● Dezvoltarea și diversificarea ofertei educaționale nonformale.
Beneficiarii direcți și indirecți
Beneficiarii direcți ai proiectului sunt 70 de tineri din județul Bacău, tineri voluntari, elevi din învățământul preuniversitar, studenți, tineri din familii sărace monoparentale, tineri din mediul rural, tineri din medii defavorizate, tineri ai caror părinți sunt plecați in străinatate Beneficiarii indirecți sunt familiile beneficiarilor, grupul de prieteni, colegii de școală, cadrele didactice, partenerii din proiect, comunitatea din care provin.
Prin întâlnirile formative, trainingurile și work-shopurile, prin atelierele de animaţie şi prin activarea ca voluntari în cadrul Festivalului organizat de ei pentru copii, tineri și comunitățile lor, acest proiect propune o soluţie de ameliorare a unei probleme existente în anumite localităţi dezavantaje din mediul rural cu privire la tineri: aceea a nivelului scăzut al încrederii în forţele proprii, al respectului de sine atât din perspectivă individuală cât şi ca prezenţă în acţiunile comunităţii, a nivelului scăzut de orientare vocațională.
Activităţile desfăşurate în cadrul proiectului îi vor ajuta pe tineri să îşi contureze mai bine valorile după care îşi vor conduce viaţa şi să aprecieze mai mult munca voluntară şi beneficiile acestui lucru faţă de persoanele aflate în nevoie. Tinerii vor conştientiza că pot avea un rol activ în reprezentarea valorilor voluntariatului, vor stabili relaţii cu tineri din alte categorii sociale și alte localități din județ, şi vor face schimb de experienţe. Tinerii vor deprinde abilităţi de lucru în grupe mixte, în care diversitatea este valorizată ca o complementaritate de calităţi şi cunoştinţe, în care principiile democratice sunt învăţate activ.
Activități
Activitatea 1: Organizarea echipei responsabile de dezvoltarea şi implementarea proiectului și lansarea proiectului
Activitatea 2: Curs de animatie socio-educativ
Activitatea 3: Activități care permit dialogul cu privire la teme specifice
Activitatea 4 Traininguri/workshopuri cu tematică adresate tinerilor.
Activitatea 5 Festivalul „Ziua Recoltei” organizat de tineri pentru tineri
Activitatea 6 Campanie și activități de informare cu privire la importanța implicării în viața comunității, în deciziile care se iau pentru tineri la nivel comunității.
Activitatea 7 Monitorizare și evaluare
Rezultate
• 70 tineri din jud. Bacău vor beneficia de activități de educație non formală, ateliere de creație,practice șI sportive, Traininguri și workshopuri cu tematici de interes pentru tineri, programul de formare, dezvoltare personală a tinerilor, activități de voluntariat în cadrul Festivalului „Ziua Recoltei”, activități de petrecere a timpului liber, Activități care permit dialogul cu privire la teme specifice: Egalitatea de șanse, Educația nonformală o șansă spre mâine, etc.;
• 20 de tineri participa la Cursul în domeniul animatiei socioeducative unde vor dobândi astfel noțiunile de bază în domeniul educației nonformale, astfel încât vor putea realiza activități de voluntariat de calitate;
• 70 de beneficiarii se vor cunoaște mai bine și vor comunica mai bine cu cei din jur, vor dezvolta abilități de comunicare interactivă;
• comunitatea va fi mai informată cu privire la avantajele implicării tinerilor în viața societății ca și cetățeni activi;
• 70 de beneficiarii vor fi motivați mai mult să-și continue studiile sau să participe la diverse cursuri în vederea integrării profesionale, în urma programului de formare – dezvoltare personală;
• se vor reduce comportamentele și atitudinile negative la beneficiari și își vor forma comportamente acceptate de societate;
• 70 de beneficiarii vor fi mult mai pregătiți în ceea ce privește tematicile de interes pentru ei;
• va scădea în rândul beneficiarilor sentimentul marginalizării și excluderii ca urmare a condițiilor de trai precare;
• 70 de beneficiarii se vor cunoaște mai bine, vor știi care sunt punctele lor tari și care sunt punctele slabe, și vor avea instrumentele necesare pentru a îmbunătăți aceste puncte slabe;
• dezvoltarea unui Centru de Tineret pentru toți beneficiari indiferent de mediul de proveniență, cu spații care să răspundă nevoilor tinerilor din județ;
• beneficiari vor avea mai bine conturat valorile personale după care se vor ghida în viață.
Sâmbătă 5 februarie a fost al 3lea curs de formare pentru animatorii în stilul lui Don Bosco. 60 de tineri au venit la oratoriu pentru a deveni buni animatori.
Continuăm activitatea...
Cursul de animatori pentru tinerii din parohii a început în toamna anului trecut. Au avut loc două întâlniri în octombrie şi noiembrie, la care s-au adunat tineri din peste 15 parohii pentru a învăţa să fie animatori după inima lui don Bosco. Aceştia au învăţat despre identitatea lor de tânăr şi despre rolul important pe care îl au în comunitate.
Ne vedem sâmbătă 5 februarie
Următoarea întâlnire va avea loc sâmbătă, 5 februarie 2022, între orele 9.00 şi 15.00.
Cursul este deschis tuturor liceenilor şi are drept scop creşterea tânărului în realitatea parohială.
Program
- 8.00: Sosirea participanţilor şi timp socializare
- 9.00: Joc organizat
- 9.30: Moment de rugăciune
- Moment de formare
- 10.30: Pauză
- 10.45: Sfânta Liturghie
- Pauză
- 11.45: Prânz (din partea casei) şi timp de socializare
- 12.30: Tehnici de animaţie
- 14.40: Concluzii, verificare şi rugăciunea finală
La acest curs veţi primi o mapă, pix, materiale formative, dar, având în vedere şi costurile pentru organizarea acestui curs, pentru a acoperi o parte din ele, propunem o contribuţie de 10 lei pentru fiecare tânăr/întâlnire formativă.
Te așteptăm!
Vara la don Bosco
Vara lui 2021 te poate duce într-o nouă Aventură!
Dacă dorești să ni te alături și să-i dai o mână de ajutor căpitanului Făr`de Barbă în animația și educația copiilor, te rugăm să completezi acest formular și apoi te vom contacta noi (dacă nu-l cunoști pe căpitanul Făr`de Barbă, nu-i nicio problemă – te așteptăm oricum!).
Programul de voluntariat va fi împărțit pe 10 săptămâni – între 28 iunie și 3 septembrie 2021 – și tu îți vei putea alege săptămânile de activitate, ținând cont și de nevoia noastră.
Programul va fi de luni până vineri între orele 8.00 și 16.30.
După ce vei completa formularul, te vom contacta pentru a stabili o întâlnire cu coordonatorul de voluntari.
Nu în ultimul rând salvează datele următoare:
- sâmbătă 29 mai
- sâmbătă 12 iunie
- sâmbătă 26 iunie (doar pentru cei care termină clasa a 8a).
În aceste zile ne vom întâlni, între orele 9.00-15.00) pentru a consolida echipa cât și pentru a dobândi cunoștiințele și abilitățile necesare activității de voluntariat.
Te așteptăm!
În aceste vremuri complicate, dorim să contribuim la formarea animatorilor ADS (și tuturor celorlalți interesați) cu un pasaj din viața lui don Bosco și un îndemn de a acționa AZI!
Vom face în fiecare zi o astfel de postare, până în ora 11.00 – așa veți avea timp până seara să puneți în practică angajamentul!
don Bosco ne povestește
«Mă găseam într-una dintre străduţele de lângă Porta Palazzo. Mergeam acolo să căutăm de lucru pentru că la 12-13 ani eram majori şi trebuia să ne câştigăm existenţa.
Acela nu era locul cel mai potrivit pentru un preot, dar don Bosco îi cunoştea câte puţin pe toţi şi nu prea făcea caz de etichetă. Eu l-am întâlnit acolo.
Când m-a văzut mi-a venit în întâmpinare ţinând în mână o nucă şi privindu-mă fix în ochi. Avea un zâmbet şiret… şi buzunarele îi erau întotdeauna pline de arahide, castane, nuci, migdale şi alte bunătăţi. Mergea să se aprovizioneze pe la negustori şi după aceea se învârtea printre bănci şi acrobaţi, în căutare de… tinere mierle.
A venit la mine şi a spart nuca, aşa, între două degete, apoi mi-a dat să mănânc miezul.
– Ce faci aici?
– Aştept să găsesc ceva de muncă.
– Ce ştii să faci?
– Câte puţin din orice. Învăţ repede.
– Părinţii tăi cu ce se ocupă?
– Au murit de mult.
Când a aflat de situaţia mea, don Bosco a rămas puţin pe gânduri, mestecând ceva, apoi m-a prins de umăr, cum am văzut că făcea şi cu alţii, şi m-a întrebat:
– Nu ţi-ar plăcea să vii la mine?
– Ce să fac?
– Să stai: să înveţi ceva, o meserie.
– Şi încă cum, bineînţeles că aş fi bucuros.
– Atunci vino, nu-i departe.
M-am luat după el ca un căţeluş.
Ajunşi la poartă, înainte de a traversa curtea, a strigat cu putere:
– Mamă, vino repede. Vino să vezi cine e aici.
A chemat-o ca şi cum ar fi fost vorba de o rudă, un fiu sau un prieten drag ce le sosise în casă. Apoi l-a strigat pe Domenico. În acele momente dragi eu i-am cunoscut pe mama Margherita şi pe Domenico Savio, cu care eram de-o vârstă şi venise cu trei sau patru săptămâni înaintea mea.
Din clipa aceea, Oratoriul a devenit casa mea, şi don Bosco tatăl meu.
Viaţa la Oratoriu! Câtă fericire! Ar fi imposibil să o pot uita! Mie mi-a mers foarte bine, mai bine decât multor altora şi vă voi spune imediat de ce.
Don Bosco avea obiceiul să pună câte un băiat bun să facă pe îngerul păzitor pentru alt băiat mai neascultător şi «vioi», iar eu eram unul dintre aceştia, dacă am avut norocul să aibă grijă de mine tocmai Domenico.
Ne împrietenisem atât de mult, că mergeam tot timpul să-l caut; mă ţineam după el, mă jucam şi învăţam cu el… Iar Domenico mă ajuta în toate, îmi dădea sfaturi, cu condiţia să mă comport cum se cuvine, şi să nu mai fac ştrengării ca pe vremea când dădeam târcoale pe la Porta Palazzo. Eram ca doi fraţi.
Angajamentul zilei
De cine voi avea grijă astăzi?
În aceste vremuri complicate, dorim să contribuim la formarea animatorilor ADS (și tuturor celorlalți interesați) cu un pasaj din viața lui don Bosco și un îndemn de a acționa AZI!
Vom face în fiecare zi o astfel de postare, până în ora 11.00 – așa veți avea timp până seara să puneți în practică angajamentul!
don Bosco ne povestește
Pe 30 octombrie trebuia să fiu în seminar. Puţinele lucruri pe care le aveam erau pregătite. Spre dimineaţă, foarte devreme, am plecat înspre Chieri şi, în seara aceleiaşi zile, intram în seminar.
Am salutat superiorii, m-am urcat în cameră pentru a-mi pregăti patul şi, împreună cu prietenul meu Garigliano, am făcut, de curiozitate, un lung ocol prin dormitoare şi holuri, prin curte. De pe un zid un ceas solar ne-a dat primul salut. Avea înscrise aceste cuvinte: „Afflictis lentae, celeres gaudentibus horae” (Pentru cei mâhniţi timpu-i zăbavnic, pentru cei ce se bucură e grăbit.). I-am spus lui Garigliano:
– Iată programul nostru! Să fim veseli, şi timpul va trece în grabă. Să ne împlinim mereu datoriile!
Angajamentul zilei
Răspunde sincer și acționează dacă este cazul: tu îți umplii timpul sau ți-l organizezi?
În aceste vremuri complicate, dorim să contribuim la formarea animatorilor ADS (și tuturor celorlalți interesați) cu un pasaj din viața lui don Bosco și un îndemn de a acționa AZI!
Vom face în fiecare zi o astfel de postare, până în ora 11.00 – așa veți avea timp până seara să puneți în practică angajamentul!
don Bosco ne povestește
În primii patru ani. de când am plecat din satul meu, a trebuit să învăţ pe cont propriu cum să mă port cu colegii. În mintea mea i-am împărţit în trei categorii: buni, indiferenţi şi răi. Pe cei răi, de îndată ce-i depistam, îi evitam cu stricteţe şi pentru totdeauna. Indiferenţii mi-i apropiam, dacă era nevoie, şi-i tratam cu respect. Pe cei buni încercam să mi-i fac prieteni şi îi tratam cu familiaritate.
La început, în oraş, nu cunoşteam pe nimeni. Mă ţineam, aşadar, la o oarecare depărtare faţă de toţi. A trebuit, totuşi, să lupt pentru a nu deveni sluga nimănui. Unul vroia să mă ducă la teatru, un altul să-mi joc banii, un altul să înot în râu. Un ins vroia să mă atragă într-o bandă care fura fructe din grădini şi de pe câmp. Un oarecare a fost aşa de neruşinat, încât mi-a cerut să fur un lucru de valoare din casa gazdei. M-am descotorosit de aceşti colegi fără caracter evitând cu rigurozitate tovărăşia lor îndată ce, uşor-uşor, descopeream din ce aluat sunt făcuţi. Spuneam tuturor că mama mă încredinţase gazdei şi că, din dragoste pentru mama, nu puteam să merg nicăieri fără permisiunea doamnei Lucia.
Această dependenţă voluntară de doamna Lucia mi-a adus şi o valoroasă sumă de bani. Văzând că se poate încrede în mine, mi l-a încredinţat pe fiul ei. Era o fire neastâmpărată, îi plăcea foarte mult joaca şi foarte puţin să înveţe. Chiar dacă era cu o clasă înaintea mea, mama sa m-a rugat să fac cu el ore de pregătire.
L-am tratat ca pe un frate. Cu blândeţe, jucându-mă cu el, am reuşit să-l duc în biserică să se roage. În şase luni a devenit un altul. La şcoală a reuşit să-şi mulţumească profesorii şi să ia note bune. Mama sa a fost aşa de mulţumită, încât mi-a anulat chiria lunară.
Angajamentul zilei
Distanța nu trebuie să fie un element care să „răcească” prieteniile.
Azi voi fi mai aproape de prieteni – chiar și online!
În aceste vremuri complicate, dorim să contribuim la formarea animatorilor ADS (și tuturor celorlalți interesați) cu un pasaj din viața lui don Bosco și un îndemn de a acționa AZI!
Vom face în fiecare zi o astfel de postare, până în ora 11.00 – așa veți avea timp până seara să puneți în practică angajamentul!
Din viața lui don Bosco
În timp ce intram la clasă, mulţi preferau să joace lapte acru. Elevii cei mai dozordonaţi şi mai puţin silitori erau campionii acelui joc periculos. Un băiat, venit de puţin timp, de vreo 15 ani, în acea dezordine se aşeza liniştit în bancă, deschidea cărţile şi învăţa. Se părea că nici nu aude gălăgia.
Câte unul a început să-l privească chiorâş. Mai îndrăzneţ decât ceilalţi, cineva s-a dus aproape de el, l-a prins de mână şi i-a strigat:
– Vino să joci şi tu lapte acru.
– Nu ştiu. Nu am mai jucat aşa ceva, i-a murmurat.
– Vei învăţa acum. Ori vii, ori te fac să vii luându-te la palme.
– Poţi să mă loveşti dacă vrei, dar eu nu vin.
Prost crescut, celălalt l-a apucat de o mână şi, după aceea, i-a ars două palme care au răsunat în toată şcoala. Mi-am simţit sângele fierbând în vine. Aşteptam ca cel jignit să se răzbune pe drept, cu atât mai mult cu cât era mai înalt şi mai puternic. În schimb, nimic. Cu faţa roşie, aproape vânătă, i-a aruncat o privire compătimitoare acelui nemernic şi i-a spus:
– Eşti mulţumit? Acuma lasă-mă în pace. Te iert.
Am rămas impresionat: atitudinea lui era eroism adevărat. Am încercat imediat să aflu numele acelui tânăr: era Luigi Comollo, “băiatul sfânt”.
Din acel moment l-am avut mereu ca prieten apropiat. Pot să zic că de la el am învăţat să trăiesc ca un adevărat creştin. Ne-am înţeles şi stimat de la început. Aveam nevoie unul de celălat: eu de ajutorul spiritual, el de cel material. Este adevărat că Luigi, foarte timid, nu îndrăznea nici măcar să se apere împotriva insultelor şi a răutăţii celorlalţi. Eu, în schimb, pentru curaj şi putere eram respectat de toţi, chiar şi de cei mai mari decât mine.
Într-o zi, câţiva vroiau să-l înjosească şi să-l umilească pe Luigi şi pe Antonio Candelo, un alt băiat cumsecade. Am strigat să-i lase în pace dar nu m-au ascultat. Au început să zboare insulte, şi eu:
– Cine mai înjură o dată va trebui să-şi facă socotelile cu mine!
Cei mai înalţi şi mai needucaţi au făcut zid înaintea mea, în timp ce două palme plesniră pe faţa lui Luigi. N-am mai văzut nimic înaintea ochilor, m-am lăsat prins de mânie. Pentru că nu puteam să iau în mână un băţ sau un scaun, am strâns cu mâinile de umeri pe unul dintre ei şi, folosindu-l ca pe o măciucă, am început să-i lovesc pe ceilalţi. Patru au căzut la pământ, ceilalţi au fugit urlând.
Chiar atunci a intrat profesorul şi, văzând mâini şi picioare fluturând în mijlocul unui vacarm ca din cealaltă lume, a început să ţipe şi să împartă palme în dreapta şi în stânga.
Liniştită un pic furtuna, a cerut să i se povestească cauza dezordinii şi, aproape fără să ne creadă, a cerut să repet scena. Atunci a început să râdă; râseră şi ceilalţi iar profesorul a uitat să mă pedepsească.
Dar o lecţie tot mi-a dat-o Luigi, imediat ce a reuşit să-mi vorbească între patru ochi.
– Ioan, mi-a spus, puterea ta mă înspăimântă. Dumnezeu nu ţi-a dat-o ca să faci rău colegilor. El vrea să iertăm, să ne iubim, să facem bine celor care ne vor răul.
Avea o bunătate, într-adevăr, de necrezut. Am sfârşit abandonându-mă cuvintelor sale şi m-am lăsat condus de el.
Angajamentul zilei
Noi avem talente și capacități ce abia așteaptă să fie descoperite și folosite pentru a face binele.
Eu ce fac cu ele? Le folosesc pentru a face binele?
Don Bosco Bacau
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | |
7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 |
14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 |
21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 |
28 | 29 | 30 | 31 |