Continuăm activitatea...

Cursul de animatori pentru tinerii din parohii a început în toamna anului trecut. Au avut loc două întâlniri în octombrie şi noiembrie, la care s-au adunat tineri din peste 15 parohii pentru a învăţa să fie animatori după inima lui don Bosco. Aceştia au învăţat despre identitatea lor de tânăr şi despre rolul important pe care îl au în comunitate.

Ne vedem sâmbătă 5 februarie

Următoarea întâlnire va avea loc sâmbătă, 5 februarie 2022, între orele 9.00 şi 15.00.

Cursul este deschis tuturor liceenilor şi are drept scop creşterea tânărului în realitatea parohială.

 

Program

  • 8.00: Sosirea participanţilor şi timp socializare
  • 9.00: Joc organizat
  • 9.30: Moment de rugăciune
  • Moment de formare
  • 10.30: Pauză
  • 10.45: Sfânta Liturghie
  • Pauză
  • 11.45: Prânz (din partea casei) şi timp de socializare
  • 12.30: Tehnici de animaţie
  • 14.40: Concluzii, verificare şi rugăciunea finală

La acest curs veţi primi o mapă, pix, materiale formative, dar, având în vedere şi costurile pentru organizarea acestui curs, pentru a acoperi o parte din ele, propunem o contribuţie de 10 lei pentru fiecare tânăr/întâlnire formativă.

Te așteptăm!

Vă prezentăm un fragment din viața lui don Bosco
care explică foarte bine video-ul de mai jos.

În zilele de sărbătoare copiii din casele apropiate  şi din sătucurile mai îndepărtate veneau să mă caute. Dădeam un spectacol prezentând câteva jocuri pe care le învăţasem când mă duceam să văd scamatorii şi saltimbancii. La 11 ani făceam jocuri de scamatorie, salturi mortale, mergeam în mâini, săream şi dansam pe funie ca un saltimbanc de meserie. 

În orice după-amiază de sărbătoare era câte un spectacol. 

Se află la Becchi un izlaz unde creşteau tot soiul de copaci. Era acolo un păr de toamnă foarte mare. Legam de el o funie, pe care o întindeam până ajungeam să o leg de un alt copac. Alături aşezam o măsuţă cu geanta de scamator.

Pe pământ aşezam un covor pentru exerciţiile libere. Executam salturi mortale, mergeam în mâini, făceam exerciţii îndrăzneţe. După aceea, începeam jocurile de scamatorie. 

Mâncam monezi şi mergeam să le regăsesc pe vârful nasului spectatorilor, înmulţeam bile colorate, ouă, schimbam apa în vin, omoram şi făceam bucăţi un cocoşel pe care îl făceam, imediat, să învie şi să cânte voios. 

În sfârşit, săltam pe funie şi umblam sigur ca pe o cărare: săream, dansam, mă ţineam cu mâinile aruncând picioarele în sus, sau zburam cu capul în jos, ţinându-mă agăţat cu picioarele. După câteva ore eram foarte obosit. Încheiam spectacolul cu o scurtă rugăciune după care, fiecare se întorcea acasă.