Piesa urmărește povestea lui Cati, o tânără care se confruntă cu presiunea așteptărilor familiale și sociale. Relația ei tensionată cu mama sa reflectă un conflict între generații, unde visurile și dorințele fetei sunt privite cu scepticism. Tatăl, deși mai înțelegător, nu reușește să-i ofere sprijinul de care are nevoie.
Pe măsură ce realitatea devine tot mai apăsătoare pentru Cati, ea se refugiază într-o lume onirică, unde regulile sunt fluide, iar absurditatea cotidianului se îmbină cu fantezia. În acest spațiu, își întâlnește propriile frici și speranțe sub formă de personaje simbolice, cum ar fi Regele, care poate fi interpretat fie ca o figură autoritară ridicolă, fie ca o proiecție a nevoii ei de validare. Prin interacțiunea cu el, tânăra ajunge să își confrunte temerile și să își înțeleagă propriile dorințe.
În vis, totul pare posibil, dar chiar și aici, barierele impuse de lumea reală o urmăresc. Dialogurile capătă un ton absurd, comic pe alocuri, dar în spatele umorului se ascunde o tensiune profundă – o luptă între dorința de evadare și nevoia de a se confrunta cu propriile temeri.
Această zonă onirică funcționează ca o oglindă a realității, distorsionată și exagerată, dar revelatoare. De aici, Cati se întoarce cu o înțelegere mai clară asupra vieții ei, chiar dacă soluția nu este simplă. „Zmeul frânt” devine astfel un simbol al speranțelor ei ciuntite, dar și al posibilității de a zbura din nou, chiar și cu aripi peticite.
Titlul „Zmeul frânt” sugerează atât ideea unei aspirații neîmplinite, cât și o posibilă renaștere. Piesa oscilează între umor și dramă, evidențiind lupta interioară a lui Cati de a-și găsi drumul într-o lume care pare să îi frângă aripile.
Lasă un răspuns
Want to join the discussion?Feel free to contribute!