În zilele de sărbătoare copiii din casele apropiate  şi din sătucurile mai îndepărtate veneau să mă caute. Dădeam un spectacol prezentând câteva jocuri pe care le învăţasem când mă duceam să văd scamatorii şi saltimbancii. La 11 ani făceam jocuri de scamatorie, salturi mortale, mergeam în mâini, săream şi dansam pe funie ca un saltimbanc de meserie. 

În orice după-amiază de sărbătoare era câte un spectacol. 

Se află la Becchi un izlaz unde creşteau tot soiul de copaci. Era acolo un păr de toamnă foarte mare. Legam de el o funie, pe care o întindeam până ajungeam să o leg de un alt copac. Alături aşezam o măsuţă cu geanta de scamator.

Pe pământ aşezam un covor pentru exerciţiile libere. Executam salturi mortale, mergeam în mâini, făceam exerciţii îndrăzneţe. După aceea, începeam jocurile de scamatorie. 

Mâncam monezi şi mergeam să le regăsesc pe vârful nasului spectatorilor, înmulţeam bile colorate, ouă, schimbam apa în vin, omoram şi făceam bucăţi un cocoşel pe care îl făceam, imediat, să învie şi să cânte voios. 

În sfârşit, săltam pe funie şi umblam sigur ca pe o cărare: săream, dansam, mă ţineam cu mâinile aruncând picioarele în sus, sau zburam cu capul în jos, ţinându-mă agăţat cu picioarele. După câteva ore eram foarte obosit. Încheiam spectacolul cu o scurtă rugăciune după care, fiecare se întorcea acasă.