„Fie că este vorba despre un copil sau adult, consider că de la teatru se pleacă cu cele mai puternice gânduri, care rămân publicului în suflet zile, săptămâni, sau poate doar clipe. Înainte de toate, noi am lucrat ca o echipă tocmai pentru a valida acest gând. Am privit teatrul, dar mai ales această piesă, ca ocazie de a dărui valori (de această dată valoarea prieteniei, a spațiului în care locuim), așa cum este tradiția Oratoriului. Un an pare o enormitate, dar la fiecare repetiție fiecare și-a descoperit personajul și a mai adăugat o cărămidă în personalitatea acestuia, astfel că publicul nu a plătit bilet, dar a fost recompensat cu multe zâmbete și valori importante dezvoltării - atât cei mari, cât și cei mici. Cât despre Dorothy, este o fetiță care pare vulcanică. Ea este însă numai speriată de ciclonul care a dus-o în altă lume. Cu toate acestea, își caută casa, pentru că oricare dintre noi ne simțim cel mai bine acasă, dar îi ajută și pe prietenii ei, aducând astfel apartenența unui grup de prieteni, sau a familiei.”