Dragi copii și părinți
În urma măsurilor de relaxare de pe 15 iunie, am început să reluăm activitățile de vară cu anumite restricții, cum ar fi: măsuri sporite de igienă, distanțare fizică și numărul maxim de persoane care poate fi într-un spațiu închis.
În acest sens, începând cu data de 22 iunie 2020 am început programul O altfel de Vară. Acesta este compus din pachete de activități de câte o săptămână.
Programul este de luni până vineri de la ora 8.00 până la ora 16.00.
În plus...
În parteneriat cu prietenii de la LOGISCOOL, copii vor putea crea propriile jocuri si aplicații in mediul virtual la urmatoarele ateliere digitale:
- ROBLOX Game Design – grupa de vârstă 8 – 13 ani, 9.30 – 11.00
- MINECRAFT DESIGN – grupa de vârstă 8 – 13 ani, 14.00 – 15.30
Aceste laboratore sunt facultative și se vor întinde pe durata a 2a săptămâni. Ele vor fi active în perioada 10 august-4 septembrie și vor avea un cost suplimentar.
Dragi copii și părinți,
Dorim să vă mulțumim pentru că ați înțeles situația specială din această vară și posibilitățile „reduse” ale fundației noastre. Venim cu 3 precizări legate de programul din această vară:
- Pentru săptămâna 22-26 iunie am ales să facem activitatea doar pentru un număr de 40 de copii, pentru a reuși să implementăm cât mai bine normele de igienă și distanțare. Mai avem câteva locuri disponibile de care puteți beneficia. Înscrierile se pot face la sediul fundației și, bineînțeles, în limita locurilor disponibile.
- Începând cu 29 iunie vom dubla locurile disponibile urmând ca după următoarele măsuri de relaxare să mărim numărul și mai mult.
- Înscrierea este săptămânală în perioada 22 iunie-4 septembrie. În momentul înscrierii puteți opta pentru oricare din aceste săptămâni – tot în limita locurilor disponibile; astfel, poate s-a ocupat locurile din săptămâna imediat următoare, dar sunt locuri libere în următoarele săptămâni.
Vă mulțumim pentru înțelegere și vă așteptăm!
Dragi copii și părinți
În mod normal, acum la noi în curte erau foarte mulți copii și animatori dar, în urma reglementărilor cauzate de COVID19, vă anunțăm că Vara Împreună nu se va organiza în acest an.
În urma măsurilor de relaxare de pe 15 iunie, vom putea să reluăm activitățile de vară, dar cu anumite restricții, cum ar fi: măsuri sporite de igienă, distanțare fizică și numărul maxim de persoane care poate fi într-un spațiu închis.
În acest sens, vă anunțăm că începând cu data de 22 iunie 2020 vom începe programul numit O altfel de Vară. Acesta va fi compus din pachete de activități de câte o săptămână.
Pentru început vor putea participa la acest program doar:
- copiii din cadrul afterschoolului „Clubul lui don Bosco”;
- copiii beneficiari ai Centrului de zi „Dominic Savio”;
- copiii din grupul ADS;
- copiii partenerilor noștri.
În măsura în care ne va fi permis, vom mări numărul de locuri disponibile.
Programul va fi de la 8.00 până la 16.00.
Costul va fi de
- 130 lei cu prânzul la pachet (adus de acasă)
- 180 lei cu prânzul la catering.
Vă mulțumim pentru înțelegere!
În aceste vremuri complicate, dorim să contribuim la formarea animatorilor ADS (și tuturor celorlalți interesați) cu un pasaj din viața lui don Bosco și un îndemn de a acționa AZI!
Vom face în fiecare zi o astfel de postare, până în ora 11.00 – așa veți avea timp până seara să puneți în practică angajamentul!
don Bosco ne povestește
«Mă găseam într-una dintre străduţele de lângă Porta Palazzo. Mergeam acolo să căutăm de lucru pentru că la 12-13 ani eram majori şi trebuia să ne câştigăm existenţa.
Acela nu era locul cel mai potrivit pentru un preot, dar don Bosco îi cunoştea câte puţin pe toţi şi nu prea făcea caz de etichetă. Eu l-am întâlnit acolo.
Când m-a văzut mi-a venit în întâmpinare ţinând în mână o nucă şi privindu-mă fix în ochi. Avea un zâmbet şiret… şi buzunarele îi erau întotdeauna pline de arahide, castane, nuci, migdale şi alte bunătăţi. Mergea să se aprovizioneze pe la negustori şi după aceea se învârtea printre bănci şi acrobaţi, în căutare de… tinere mierle.
A venit la mine şi a spart nuca, aşa, între două degete, apoi mi-a dat să mănânc miezul.
– Ce faci aici?
– Aştept să găsesc ceva de muncă.
– Ce ştii să faci?
– Câte puţin din orice. Învăţ repede.
– Părinţii tăi cu ce se ocupă?
– Au murit de mult.
Când a aflat de situaţia mea, don Bosco a rămas puţin pe gânduri, mestecând ceva, apoi m-a prins de umăr, cum am văzut că făcea şi cu alţii, şi m-a întrebat:
– Nu ţi-ar plăcea să vii la mine?
– Ce să fac?
– Să stai: să înveţi ceva, o meserie.
– Şi încă cum, bineînţeles că aş fi bucuros.
– Atunci vino, nu-i departe.
M-am luat după el ca un căţeluş.
Ajunşi la poartă, înainte de a traversa curtea, a strigat cu putere:
– Mamă, vino repede. Vino să vezi cine e aici.
A chemat-o ca şi cum ar fi fost vorba de o rudă, un fiu sau un prieten drag ce le sosise în casă. Apoi l-a strigat pe Domenico. În acele momente dragi eu i-am cunoscut pe mama Margherita şi pe Domenico Savio, cu care eram de-o vârstă şi venise cu trei sau patru săptămâni înaintea mea.
Din clipa aceea, Oratoriul a devenit casa mea, şi don Bosco tatăl meu.
Viaţa la Oratoriu! Câtă fericire! Ar fi imposibil să o pot uita! Mie mi-a mers foarte bine, mai bine decât multor altora şi vă voi spune imediat de ce.
Don Bosco avea obiceiul să pună câte un băiat bun să facă pe îngerul păzitor pentru alt băiat mai neascultător şi «vioi», iar eu eram unul dintre aceştia, dacă am avut norocul să aibă grijă de mine tocmai Domenico.
Ne împrietenisem atât de mult, că mergeam tot timpul să-l caut; mă ţineam după el, mă jucam şi învăţam cu el… Iar Domenico mă ajuta în toate, îmi dădea sfaturi, cu condiţia să mă comport cum se cuvine, şi să nu mai fac ştrengării ca pe vremea când dădeam târcoale pe la Porta Palazzo. Eram ca doi fraţi.
Angajamentul zilei
De cine voi avea grijă astăzi?
În aceste vremuri complicate, dorim să contribuim la formarea animatorilor ADS (și tuturor celorlalți interesați) cu un pasaj din viața lui don Bosco și un îndemn de a acționa AZI!
Vom face în fiecare zi o astfel de postare, până în ora 11.00 – așa veți avea timp până seara să puneți în practică angajamentul!
don Bosco ne povestește
Pe 30 octombrie trebuia să fiu în seminar. Puţinele lucruri pe care le aveam erau pregătite. Spre dimineaţă, foarte devreme, am plecat înspre Chieri şi, în seara aceleiaşi zile, intram în seminar.
Am salutat superiorii, m-am urcat în cameră pentru a-mi pregăti patul şi, împreună cu prietenul meu Garigliano, am făcut, de curiozitate, un lung ocol prin dormitoare şi holuri, prin curte. De pe un zid un ceas solar ne-a dat primul salut. Avea înscrise aceste cuvinte: „Afflictis lentae, celeres gaudentibus horae” (Pentru cei mâhniţi timpu-i zăbavnic, pentru cei ce se bucură e grăbit.). I-am spus lui Garigliano:
– Iată programul nostru! Să fim veseli, şi timpul va trece în grabă. Să ne împlinim mereu datoriile!
Angajamentul zilei
Răspunde sincer și acționează dacă este cazul: tu îți umplii timpul sau ți-l organizezi?
În aceste vremuri complicate, dorim să contribuim la formarea animatorilor ADS (și tuturor celorlalți interesați) cu un pasaj din viața lui don Bosco și un îndemn de a acționa AZI!
Vom face în fiecare zi o astfel de postare, până în ora 11.00 – așa veți avea timp până seara să puneți în practică angajamentul!
don Bosco ne povestește
În primii patru ani. de când am plecat din satul meu, a trebuit să învăţ pe cont propriu cum să mă port cu colegii. În mintea mea i-am împărţit în trei categorii: buni, indiferenţi şi răi. Pe cei răi, de îndată ce-i depistam, îi evitam cu stricteţe şi pentru totdeauna. Indiferenţii mi-i apropiam, dacă era nevoie, şi-i tratam cu respect. Pe cei buni încercam să mi-i fac prieteni şi îi tratam cu familiaritate.
La început, în oraş, nu cunoşteam pe nimeni. Mă ţineam, aşadar, la o oarecare depărtare faţă de toţi. A trebuit, totuşi, să lupt pentru a nu deveni sluga nimănui. Unul vroia să mă ducă la teatru, un altul să-mi joc banii, un altul să înot în râu. Un ins vroia să mă atragă într-o bandă care fura fructe din grădini şi de pe câmp. Un oarecare a fost aşa de neruşinat, încât mi-a cerut să fur un lucru de valoare din casa gazdei. M-am descotorosit de aceşti colegi fără caracter evitând cu rigurozitate tovărăşia lor îndată ce, uşor-uşor, descopeream din ce aluat sunt făcuţi. Spuneam tuturor că mama mă încredinţase gazdei şi că, din dragoste pentru mama, nu puteam să merg nicăieri fără permisiunea doamnei Lucia.
Această dependenţă voluntară de doamna Lucia mi-a adus şi o valoroasă sumă de bani. Văzând că se poate încrede în mine, mi l-a încredinţat pe fiul ei. Era o fire neastâmpărată, îi plăcea foarte mult joaca şi foarte puţin să înveţe. Chiar dacă era cu o clasă înaintea mea, mama sa m-a rugat să fac cu el ore de pregătire.
L-am tratat ca pe un frate. Cu blândeţe, jucându-mă cu el, am reuşit să-l duc în biserică să se roage. În şase luni a devenit un altul. La şcoală a reuşit să-şi mulţumească profesorii şi să ia note bune. Mama sa a fost aşa de mulţumită, încât mi-a anulat chiria lunară.
Angajamentul zilei
Distanța nu trebuie să fie un element care să „răcească” prieteniile.
Azi voi fi mai aproape de prieteni – chiar și online!
